Trei crai de la răsărit de B.P.Hasdeu montată în 1987, când spectacolul „Muntele și valea” realizat după „Trei de la răsărit” a lansat teatrul constituit în acel an la Cahul, comedia respectivă a fost abordată iarăși în 2014, cu noua achiziție repertorială fiind inaugurată ulterior orice stagiune teatrală.
Deși au trecut 135 de ani de la publicarea comediei ce stigmatiza tendințele de latinizare excesivă a fondului lexical, deși – să vezi… – de-un sfert de secol avem o limbă de stat fie și cu nume dublu, actualitatea apelului „Românimea cât trăiește/Graiul nu și-l va lăsa;/Să vorbim doar românește:/Orice neam cu limba sa” este tot atât de acut – acut din simplul motiv că aici, în stânga Prutului, avem o limbă strangulată de persistentele barbarisme rusești și, în ultima vreme, de cele engleze. De altfel, tot atât de actual e și mesajul adiacent al noului spectacol – mesaj reluat din acel „Muntele și valea” de la 1987, când, chiar dacă perestroika își intensifica turațiile, pledoariile pentru puritatea limbii române erau încă imposibile: „Nu sus, nu sus la cei avuți, / În norii fumului pierduți,/Se nasc fecundele virtuți:/Poporul ce suspină jos/ E singur valea roditoare/ În care crește grâu și floare, /Bun și frumos!..” (Teatru, nr.13/2014, p.68)
Trei crai de la răsărit de B.P.Hasdeu montată în 1987, când spectacolul „Muntele și valea” realizat după „Trei de la răsărit” a lansat teatrul constituit în acel an la Cahul, comedia respectivă a fost abordată iarăși în 2014, cu noua achiziție repertorială fiind inaugurată ulterior orice stagiune teatrală.
Deși au trecut 135 de ani de la publicarea comediei ce stigmatiza tendințele de latinizare excesivă a fondului lexical, deși – să vezi… – de-un sfert de secol avem o limbă de stat fie și cu nume dublu, actualitatea apelului „Românimea cât trăiește/Graiul nu și-l va lăsa;/Să vorbim doar românește:/Orice neam cu limba sa” este tot atât de acut – acut din simplul motiv că aici, în stânga Prutului, avem o limbă strangulată de persistentele barbarisme rusești și, în ultima vreme, de cele engleze. De altfel, tot atât de actual e și mesajul adiacent al noului spectacol – mesaj reluat din acel „Muntele și valea” de la 1987, când, chiar dacă perestroika își intensifica turațiile, pledoariile pentru puritatea limbii române erau încă imposibile: „Nu sus, nu sus la cei avuți, / În norii fumului pierduți,/Se nasc fecundele virtuți:/Poporul ce suspină jos/ E singur valea roditoare/ În care crește grâu și floare, /Bun și frumos!..” (Teatru, nr.13/2014, p.68)