Fantomele iubiri de Vasili Sigariov
Piesa lui V.Sigariov, pe lângă calitățile subiectului și lumea pe care o aduce în scenă, mai are un atu: partiturile actoricești. Trei roluri ofertante, pe muchia fină dintre eșec și performanță, ușor de tratat superficial și formal, greu de asumat, dar, odată realizată, simbioza dintre gândul limpede al actorului și carnea acestor personaje, impactul în sală este frontal.
Spectacol de Revelion
E un spectacol pentru copii, precum și ne sugerează titlul, însă specificarea-i absolut necesară: e o feerie muzical-coregrafică dinamizată de multele cântece și de nu mai puținele dansuri .
Fabula – simplă ca o zi bună ce se cunoaște de dimineață. Un Cristian, luându-și lumea-n cap pentru a-și căuta fericirea, obține de la Mătușa Elza, pe care o ajutase când ea nimeri la ananghie, un amnar. Fermecat, desigur. Sfidând interdicția de a nu se uita la prințesă până alintata în cauză va atinge majoratul, s-a îndrăgostit lulea, visând cam ce poate visa un mire potențial. Pretendenți la mâna acesteia – alți trei crai de la răsărit: un Farmacist, un Negustor și un General, care se compromit, firește. Beneficiind de concursul Magului din amnar, Cristian ajunge și în iatacul prințesei, dar până la urmă, convingându-se că nu sus, nu sus la cei avuți se nasc fecundele virtuți, o alege pe slujnica de la han, cu un nume oarecum bizar, Nunți, ce sugerează că totul se poate încheia cu o nuntă.
de Valeriu Butulescu
Piesa e scrisă în registrul teatrului absurd. Două personaje, creații ale fanteziei Autorului, evadează de pe masa de lucru a acestuia și cer sprijinul autorităților de stat, pentru a-și obține identitatea și dreptul la existență independentă. Revolta personajelor împotriva Autorului nu reușește. Chiar dacă el este ucis conceptual de personajele răzvrătite, existența acestora se volatilizează în final. Absurdul acțiunii se pliază pe absurdul structurilor de stat, conturând fresca unui absurd existențial generalizat.
Un vas de pasageri naufragiind din cauza că bărbații, beți, „au confundat luna cu Farul din Alexandria și au intrat cu vaporul direct în stânicile țărmului”, patru femei – Lady Robinson, care, conducând timp de un deceniu o casă de toleranță „aflată la doi pași de biserică”, a început să deteste bărbații; Venera, fiica ei, care se consideră drept „cea mai frumoasă și cea mai focoasă”, dar și drept „un suflet pustiit de speranțe”; romanțioasa Ala, captiva basmelor cu Făt-Frumos călare pe un cal alb și înaripat, mereu în stare de ebrietate și confuză, tânjind după fostu-i amant Marco; Elen, care, în afară de gramatică, îl iubește doar pe Dumnezeu, dar măritată anterior de cinci ori „cu cinci fețe bisericești”, în mod ierarhic descendent: de la episcop la țârcovnic – nimeresc pe o insulă pustie și „încă virgină” în care totul – „frunze, păsări, ramuri, sticle, cârți, farfurii – este de genul feminin”. În acest spațiu „cât o curte de închisoare” și-au creat un „stat suveran”, Insula Femeilor, cu imn, stemă și drapel național, iar din epava navei – un club de noapte, „Lady Robinson bar”, după numele liderului respectivelor.
Cei patru ani de claustrare și de abstinență s-au soldat cu senzulaitatea excesivă a trei din ele: captive lascive ale unor reverii erotice, bărbații le devin o obsesie. Extaziate și declanșate, convin să-l folosească „integral, prin rotație” pe diformul Olaf (Ghiță), căpitanul unui iaht naufragiat, decepționate până la urmă că acesta s-a dovedit a fi un gay. Identificate și salvate de Serviciul de Taxe și Impozite, deoarece „doar un contribuabil viu poate plăti impozite”, decid „să se apere” de executorii judecătorești, aplicând „rezerva strategică de cosmetice” și cele mai bune parfumuri și să ia prizonieri „nu prea mulți: maxim doi pentru fiecare luptătoare”.
”Mirii buclucași”, după vodevilurile ”Ursul” şi „Cerera în căsătorie” de A.P.Cehov
Deși față de respectivul gen dramatic A. P. Cehov manifesta o atitudine oarecum peiorativă (mimată, probabil), în context și ”Cererea în căsătorie” el a definind-o drept ”un vodevil parșiv” scris ”special pentru provincie”, aprecierile contemporanilor săi au fost extatice: ”E extraordinar de nostimă, în scenă va fi mai amuzantă decât „Ursul”, îi scria poetul A. Pleșceev,
Iată prin ce se explică nemurirea și nerebejirea „Ursului” și a „Cererii în căsătorie”. Spectacolul regizorului Victor Ignat explorează fertil specificul vodevilurilor cehoviene, în care, după cum conchidea unul din exegeții dramaturgului, paradoxurile realității sunt dezvăluite prin incidente anecdotice, prin confuzia relațiilor dintre personaje. Lomov vine la Ciubucov cu intenția de a cere mâna fiicei acestuia, Natalia Stepanovna, dar… se ceartă cu ambii. Sunt stigmatizate astfel inepțiile vieții filistinilor, cu ciorovăielile și împăcările lor minore, cu interesele lor meschine, cu bucuriile și mahnele lor triviale.