Constantin Mocanu
- Cariera: Actor
- Data Nașterii: 12 noiembrie 1975
- Gen: dramă, comedie
La Teatrul „B.P.Hasdeu” a activat în perioada 1996-1999, reîncadrat fiind în februarie 2000. Roluri importante: Arvinte („Cuiul lui Pepelea”), Culai („Soacra”), Cezar („Cleopatra”), Orgon („Jocul dragostei și al întâmplării”), Spiridon („O noapte furtunoasă”), Boris („Provincialele”), Golia („Apusul de soare se amână”), Patateas („Mincinosul”), Milițianul („Doi plus unu și un cal”), Luca („Mirii buclucași”), Take („Take, Ianke și Cadâr”), Petrică („Trei crai de la răsărit”), Salvatore și Polițistul („Diseară e premiera”), Toma („Vine apa sau Nimfodora”), Vincent Blanchard („Mimoza”), Clement, Liviu și Stelică („Despărțitorul”) etc.
Mocanu e din tagma actorilor „care înhamă greu”, care nu „prind din zbor” personalitatea rolului ce urmează să-l aducă în scenă, ratându-i cu tot atâta ușurință, ulterior, detaliile ce fac din personaj o individualitate. De regulă, le abordează cu circumspecție, pentru ca la orice repetiție „să sape” în sudoarea frunții și, ca un sculptor negrăbit și îndârjit, să dăltuiască migălos în „roca” rolului, pentru a-i contura cât mai distinct fizionomia.
- Cariera: Actor
- Data Nașterii: 12 noiembrie 1975
- Gen: dramă, comedie
La Teatrul „B.P.Hasdeu” a activat în perioada 1996-1999, reîncadrat fiind în februarie 2000. Roluri importante: Arvinte („Cuiul lui Pepelea”), Culai („Soacra”), Cezar („Cleopatra”), Orgon („Jocul dragostei și al întâmplării”), Spiridon („O noapte furtunoasă”), Boris („Provincialele”), Golia („Apusul de soare se amână”), Patateas („Mincinosul”), Milițianul („Doi plus unu și un cal”), Luca („Mirii buclucași”), Take („Take, Ianke și Cadâr”), Petrică („Trei crai de la răsărit”), Salvatore și Polițistul („Diseară e premiera”), Toma („Vine apa sau Nimfodora”), Vincent Blanchard („Mimoza”), Clement, Liviu și Stelică („Despărțitorul”) etc.
Mocanu e din tagma actorilor „care înhamă greu”, care nu „prind din zbor” personalitatea rolului ce urmează să-l aducă în scenă, ratându-i cu tot atâta ușurință, ulterior, detaliile ce fac din personaj o individualitate. De regulă, le abordează cu circumspecție, pentru ca la orice repetiție „să sape” în sudoarea frunții și, ca un sculptor negrăbit și îndârjit, să dăltuiască migălos în „roca” rolului, pentru a-i contura cât mai distinct fizionomia.
